10 lectii de viata & business invatate in 2017 - iAmDelia
602
post-template-default,single,single-post,postid-602,single-format-standard,qode-quick-links-1.0,ajax_fade,page_not_loaded,,no_animation_on_touch,qode-title-hidden,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-i am delia,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive

10 lectii de viata & business invatate in 2017

In fiecare an inainte sa ma apuc in primele zile sa imi pun pe hartie obiectivele pentru 2018, sa imi setez viziunea si sa ma aliniez ei, focusandu-ma pe planul de a ajunge sa o indeplinesc…. inainte de a face asta ma uit in urma la anul care s-a incheiat. Ma ajuta sa vad ce am facut bine si e nevoie sa continui, sa rafinez si ma ajuta sa vad unde am dat-o in bara si cum pot sa remediez sau sa schimb. Sa vad ce am invatat si ce e nevoie sa mai invat.

Mentorul meu online, prietenul, vizionarul si strategul de la care  imi iau inspiratia, directia si de la care invat constant, Daniel Zarnescu, scria zilele astea intr-un email cateva cuvinte pe care, oricat as incerca sa le conturez mai bine, nu pot! Asa ca reproduc aici un pasaj care transmite perfect viziunea pe care o am si eu, personal, despre finalurile si inceputurile de an, in fata carora ne aflam, acum:

“Visurile, succesele, esecurile, durerea, placerea, curajul, frica – toate se aduna la un loc in aceste momente – si se pot transforma in mici nestemate pentru anul viitor. Daca refuzi sa te uiti la ele, insa, daca nu le aranjezi, ordonezi, daca nu le “stergi de praf”, daca nu le pui la locul lor – ele pot deveni greutati care sa te traga inapoi de la ce vrei sa obtii in 2018. Sau de la cine vrei sa fii sau ce vrei sa reprezinti.

Daca vezi acest 31 decembrie – precum un botez, atunci 1 ianuarie va fi un nou inceput pentru tine. Ca o carte nescrisa inca. Poti fi, inca o data, cine vrei tu sa fii. Poti avea abilitatile pe care ti le doresti. Poti alege, din nou, drumurile pe care sa mergi.”

 

 

 

Pe 2017 l-am vazut ca anul in care am reusit 99% din lucrurile pe care mi le-am propus! In care am spart bariere pe care efectiv nu le credeam posibile! Nu mi-am imaginat vreodata ca pot sa ating asemenea culmi. Am visat succesul, l-am desenat, l-am vizualizat, i-am facut un plan si am sapat ca rama in piatra pana cand am vazut ca piatra crapa! Am vrut mult in 2017. Imposibil de mult… Si am fost surprinsa pe final de an ca rezultatele au aparut.  Am preferat sa incerc, sa vreau, sa fac tot posibilul sa obtin… chiar daca m-am ars.

Am avut nevoie sa stiu ca se poate! Si s-a putut! Dar cu repercursiuni…

Astea sunt lectiile care cred ca mi-au marcat anul si pe care mi le aduc aminte momentan…

#1. Plan + sistem + constanta & munca = SUCCES!

Am invatat ca a crea un sistem care urmeaza un plan si  a fi constant si perseverent si a munci la implementarea lui e mai important decat atingerea obiectivului in sine! Si am invatat sa imi setez obiectivele mult mai bine fata de anii trecuti. (urmatorul articol va fi exact despre asta: cum iti setezi obiectivele ca sa reusesti sa le indeplinesti)

Am crezut intotdeauna in mine si in fortele pe care le am atat eu cat si echipa, dar anul asta am VAZUT ca POT. Anul asta am fost copilul ala care nu doar a vazut “marea” in poze, nu doar a citit despre mare sau a vazut-o la televizor.. ci am fost copilul care s-a urcat in masina, a gresit drumul, a ramas fara benzina si bani de mancare… dar care a ajuns intr-un final la tarm! Si a bagat degetele de la picioare in apa marii!

Am invatat sa nu ma las influentata de cum ma simt! Am invatat ce inseamna disciplina, responsabilitatea – am invatat sa nu cedez tentatiei si sa imi urmez planul, INDIFERENT daca vreau in acel moment sa fac asta sa nu, indiferent daca voiam poate sa ies, sa citesc, sa ma plimb, sa ma relaxez. Stiu… poate suna spartan, insa pentru mine, cea care a fost mereu copilul rebel, care nu poate fi constrans de nimeni si nimic, si care nu poate fi “disciplinat” deloc…. asta a fost lectia perfecta! Anul asta am muncit mai mult decat oricine cunosc!

Am invatat importanta unul PLAN bine facut! Iar planul nu a iesit perfect la final de an! Si nu am facut tot ce scrie in el, dar am dat inainte! Am avansat in directia pe care mi-o doream si chiar am modificat pe parcurs directia cu una mai rapida! Am invatat ca SISTEMUL si OBICEIUL de a face conteaza mai mult decat obiectivul in sine. Am implementat sisteme si obiceiuri si in 2018 vreau sa ma focusez mai mult pe subiectul asta – constructia sistemelor care duc inevitabil la atingerea oricarui obiectiv!

Am invatat sa plantez semintele (obiectivele pe care mi le-am propus) si sa le ud in fiecare zi (sa fac, obiceiurile). Chiar daca nu rasare nimic pe moment, am invatat sa “ud planta” in fiecare zi, cu entuziasm si INCREDERE! La final… roadele vor aparea!

Iar pentru momentele in care nu aveam chef, in care ma pierdeam in pozele altora de pe facebook sau instagram, sau pierdeam prea mult timp uitandu-ma la seriale pe Netflix… pentru genul asta de momente imi puneam o singura intrebare care a reusit aproape de fiecare data sa imi dea “restart” si sa ma motiveze:

“Oare Elon Musk, tipul care a ajuns sa construiasca rachete care aterizeaza LA LOC singure, care face tuneluri sub orase ca sa creeze mai mult loc, tipul care construieste un sistem de transport in vid intre orase ca sa se poata circula cu viteze incredibil de mari, care a ajuns sa detina compania auto #2  din lume desi a fost lansata abia acum 15 ani (fata de GeneralMotors – 110 ani si Ford 115 ani), tipul care vrea sa trimita oameni in spatiu ca si cum zbori cu avionul sau sa colonizeze planeta Marte …. oare el pierde timpul pe facebook sau uitandu-se la seriale?”

 Intrebarea asta reuseste sa ma motiveze instant. Reuseste sa imi dea perspectiva, sa ma faca sa vad cat de “mica” sunt defapt si sa ma ridice din lene si demotivare si sa ma puna pe treaba, sa ma uit din nou la plan, sa ma uit din nou la obiective, sa ma conectez cu ele si sa le vad ca si cum le-as atinge. Apoi sa fac pasi catre ele!

“People often say that motivation doesn’t last. Well, neither does bathing – that’s why we recommend it daily.” Zig Ziglar 

#2. Nu exista succes fara esec

Caut constant sa inteleg si sa imi aduc aminte ca nu exista succes fara esec. Sunt doua laturi ale aceluiasi cutit! Am invatat sa accept greselile, erorile, esecul ca pe o lectie menita să ne duca un pas sau mai multi inainte.

Cred ca lucrurile se intampla cu un motiv. Iar credinta asta, adevarata sau nu, ma linisteste si ma ajuta sa trec mai usor peste momentele dificile si ma pune in pozitia de observator: sa caut “lectia” din experienta mai putin placuta prin care am trecut. Ce puteam face mai bine? Cum pot privi problema mai bine?

Am invatat sa nu ma mai doara (la fel de tare) cand gresesc. Sau cel putin daca doare sa imi pun intrebarea “De ce?” , sa gasesc cauza durerii si sa ma vindec atat prin imbunatatire acum, pe moment, in situatia respectiva, cat si prin desoperirea cauzei “durerii” pentru a nu ma mai afecta pe viitor.

Greselile pe care le faci in business dor! Dor foarte tare! In principal si pentru ca ochii tuturor sunt atintiti asupra ta, iar cand superi sute de clienti si gresesti fata de ei, cand ii nedreptatesti si nu le poti oferi tratamentul pe care ti l-ai fi dorit, publicul te judeca! Tare! Rau! Cuvinte ca “sunteti niste jegosi”, “mizerabili”, “extrem de neseriosi” si multe altele ma afecteaza la temelia constructiei si valorilor mele! Esti privit ca o rusine, ca ultimul om, si judecat extrem de aspru de toti ceilalti. A ajunge in pozitia asta te poate destabiliza atat financiar dar mai ales emotional! Din pacate si asta este costul de a face business. Iar MODUL in care ALEGI sa privesti experientele astea te poate ridica pe culmi si mai inalte sau te poate pune, definitiv, la pamant.

Am invatat ca succesul se construieste cu greseli. Si am invatat sa privesc greselile si esecul ca pe cel mai bun profesor – modalitatea care poate sa imi propulseze businessul foarte tare daca ii dau ascultare – sa imi arate CE sa imbunatatesc si cum si ce sisteme sa pun in practica ca sa nu se mai intample.

 “A cadea nu este un esec! Esecul se instaleaza in momentul in care stai jos, acolo unde ai cazut si nu te mai ridici!” Socrates 

#3. Sacrificiul sta la baza succesului

Am invatat poate cea mai costisitoare lectie a mea pe anul asta in modul cel mai urat posibil, cel mai dureros si cel mai amar. Lectia asta e si ultimul mit din cele “5 Mituri despre antreprenoriat de care nu vorbeste nimeni” despre care iti povestesc mai pe larg in articolul respectiv.

Poate citind randurile astea vei spune “Ce fraiera! Nu stiai deja?”.

Ba da, stiam! Insa si tu stii poate ca fumatul face rau, si in continuare fumezi! Abia cand CONSTIENTIZEZI reusesti sa deschizi ochii cu adevarat!

Pot sa recunosc ca ma asteptam sa experimentez lectia asta.. insa nu atat de dur! Si adevarul este ca am facut un sacrificiu! Am sacrificat reputatia noastra ca brand, am sacrificat un anumit procent din totalul de comenzi, am sacrificat un procent de clienti si am sacrificat probabil si nervii colegilor mei si… pe mine. Am sacrificat linistea si emotiile mele, fericirea si starea de bine, am sacrificat vacanta si am pierdut multi bani in procesul asta.

Le-am sacrificat pentru ca am vrut sa vad daca se poate! Am vrut sa vad cat de sus putem ajunge, cat de departe putem merge. Am vrut sa vad ce potential avem si cat de mult putem sa crestem!

Si am vazut… si am ramas uimita! Dar am si platit un pret extrem de mare pentru asta!

“Oare ai mai face-o din nou?” e posibil sa te intrebi!  Iar adevarul este ca…  DA! Probabil ca da, pentru ca tot ce am reusit sa invat in urma acestui sacrificiu si tot ce am reusit sa fac, si sa facem, in urma acestei experiente… nu ar fi putut fi facut daca nu ajungeam in aceasta pozitie.

#4. Calitatea echipei da cantitatea succesului

Strans legat de lectia anterioara am invatat, si invat constant, cat de mult conteaza echipa! Fara colegii mei exceptionali nu as fi fost niciodata unde suntem acum si realizez, din nou si din nou, cat de mult conteaza sa ai o echipa de top.

Realizez cat de multe poate face o echipa de oameni muncitori. Si cat de departe poti ajunge alaturi de niste oameni care te forteaza, te indeamna, te imping sau te trag sa fii mai bun, fie ca esti tu cel care trage, fie ca esti tu cel care este impins!

Am realizat ca forta echipei sta defapt in forta celui mai slab dintre membri, cel mai nepregatit, cel mai incet, cel mai neatent. Dar si ca esti media celor 5 oameni cu care te inconjori si astfel, creand o echipa de performeri, automat verigile slabe vor evolua sau vor pleca!

Am realizat cat de mult se schimba oamenii in cadru non-formal si cat de mult conteaza iesirile si socializarea inafara biroului. Probabil una din cele mai frumoase si emotionante amintiri ale mele din 2017 este cand am putut sa le fac cadou o vacanta la Roma celor top 3 colegi ai mei. Sau cand la final de an, dupa ce am impartit cadourile, le-am transmis cat de mandra sunt de ei si de modul lor de a gandi, de a actiona si cat de recunoscatoare le sunt ca imi sunt colegi iar apoi am avut o iesire pe care mi-o voi aduce aminte cu drag si emotie mereu cred.

Ma bucura faptul ca am putut sa creez asta si realizez ca fiecare dintre ei isi are povestea proprie, pe care o scrie in fiecare zi alaturi de mine la birou, si pe care o citesc cu entuziasm, curiozitate si “luare-aminte” – caut sa vad cum, unde, pe ce plan si care este cea mai buna modalitate sa pot aduce un impact pozitiv in viata lor.

Iar asta este motivul pentru care imi doresc in 2018 sa fac mult mai multe pentru echipa. Sa investesc mai mult in ei, atat financiar, cat si personal dar si educational. Cred ca atat timp cat fiecare dintre noi creste, noi, toti, ca echipa, crestem mai repede! Evolutia noastra colectiva este mai mare decat suma evolutiilor noastre individuale!

“If you want to go fast, go alone, if you want to go far, go together!”

#5. Liderii “mananca” ultimii

Anul asta, din nou, am invatat ca atunci cand esti in pozitia de lider al unei echipe ai responsabilitatea ca fiecare din ei sa aibe ce manca, indiferent ce mai ramane pe masa si cat de gol iti e stomacul!

Am invatat sa pun dorintele altora inaintea mea chiar daca eu in acel moment pierd, sa ma gandesc la nevoile lor inaintea nevoilor pe care le am eu, personal.

Am invatat sa trec peste frica de a descoperi ca omul e posibil a vrea sa plece din echipa mea si sa stau de vorba cu el, sa vad ce isi DORESTE sa faca la job, nu doar ce TREBUIE sa faca la job, chiar daca, pe moment, pare o pierdere. Si am descoperit talente nebanuite si surprize extrem de placute!

Am invatat, din nou, sa imi pese mai mult de oameni decat de cifre, si pot sa spun ca lectia asta voi continua sa o experimentez si in 2018!

#6. Educatia inseamna evolutie pe steroizi!

In 2017 am citit mai mult. Uitandu-ma in urma regret cat de putin am facut-o, totusi. Am urmarit mai multe cursuri video, mai multe webinarii, mai multe tutoriale si studii de caz. Am citit mai mult!

Am invatat cat de importante sunt povestile din carti, ce deschidere iti ofera, ce salt in perceptie poti sa ai, pe langa informatia pe care ti-o aduc. Si cat de mult pot sa te motiveze sau sa iti schimbe perceptia despre realitate. M-am simtit ca in “Mitul Pesterii” al lui Platon! (Gasesti povestioara aici pe youtube – e scurta si ti-o recomand!  Cam asa schimbare de mentalitate am avut si eu cand am descoperit, prin carti, ce fac si cum gandesc altii!

Am invatat cat de important e sa ma inconjor de mentori, chiar si online, sa le scriu, sa ii intreb, sa trec peste jena si sa intru in contact cu ei.

Chiar in ultima zi din an am experimentat cat de eliberator este sa poti discuta cu o persoana care a trecut prin ce treci tu, care a experimentat deja solutiile la care tu te gandesti si iti poate spune ce rezultate a avut.

Si nu in ultimul rand simplul fapt de a vedea ca nu esti singur, ca si altii, inaintea ta, s-au mai lovit sau se lovesc de aceleasi probleme, conteaza enorm!

Mi-am propus in anul ce vine sa cunosc si mai multi oameni de valoare, sa intru mai des in contact cu mentorii mei ce acum sunt doar online,  sa merg la mai multe evnimente de networking si sa “devorez” de 3 ori mai multe audiobookuri decat in anul precedent (si asa ti-am dezvaluit si micul meu secret legat de carti – imi pun cate un audiobook de fiecare data cand conduc sau cand fac o treaba creativa care nu necesita concentrare).

Se spune ca start-upurile au de 3 ori mai multe sanse de succes daca au cel putin o relatie de mentorat si asta e unul din obiectivele mele personale de top in 2018.

#7. Delegarea e primul pas spre crestere

O lectie pe care o stiu din anii trecuti dar aparent a fost nevoie de mai multi ani ca sa o invat complet! :)) Probabil fiind o fire perfectionista mi-a fost mai greu!

Am invatat ca datorita faptului ca tin ca anumite lucruri sa fie perfecte, tin pe loc, defapt, realizarea si implementarea lor.

Am invatat sa mai cedez controlul si sa accept ca desi colegii mei poate poate nu vor face un lucru 100% așa cum doream eu, chiar si la nivel 80% daca il fac, tot avem mai mult de castigat prin simplul fapt ca ei il fac! Il dau gata! Iar eu ma blochez dorind sa ating perfectiunea…

Am realizat ca nu le pot face efectiv pe toate si e cazul sa accept sa dau mai departe si sa imi asum ca pot sa greseasca!

In capul meu eu cred ca pot sa fac tot ce mi-as dori, insa din pacate ziua are tot 24h si lista de to do ramane la fel de aglomerata daca nu o poti delega si altuia.

#8. Stresul vine din modul in care ALEGI sa privesti o situatie!

Am invatat ca problema reala nu e problema in sine! In schimb problema este defapt FELUL in care privesti tu acea problema!

Problema nu este nemultumirea unui client, spre exemplu. Problema este atitudinea pe care o ai tu, daca iti dai voie sa devii stresat, daca iti dai voie sa simti furie sau manie, sau daca ALEGI sa ramai calm.

Am invatat ca stresul, nervii, supararea sunt doar o alegere! Poti (daca vrei) sa ALEGI sa nu le simti! Am invatat ca am un buton de ON/OFF al emotiilor… dar evident, imi este FOARTE greu sa il apas! Totusi, devine din ce in ce mai usor cu fiecare apasare.

Anul acesta am invatat ca eu sunt responsabila de starea interioara pe care o am. Am invatat efectiv sa aleg ce sa (NU) traiesc. Sa nu ii dau voie stresului sa ma acapareze. Am invatat ca stresul nu reprezinta realitatea… ci in schimb este doar modul in care alegem noi sa PRIVIM realitatea si  lucrurile care se petrec.

Modul in care ALEGEM sa vedem realitatea este extrem de important.

#9. Am invatat sa cred (mai mult) in mine

Cred ca in anul asta care s-a incheiat am definitivat o etapa foarte importanta in evolutia mea. Si anume am pus acoperisul la casa increderii in sine. Aveam o fundatie solida, bazata pe modul meu de gandire, aveam niste stalpi de sustinere ai casei puternici, bazati pe capacitati mentale si skilluri, insa acoperisul rezultatelor nu era definitivat. Iar anul asta s-au adaugat tiglele la el, au aparut rezultate la care am muncit de mult, iar increderea in sine e bazata intr-o mare parte pe rezultatele pe care le ai.

Am invatat in ultimii 2 ani sa cred in mine chiar daca nimeni nu credea. Chiar daca nimeni nu dadea o sansa…

Am invatat sa nu imi pese cand ma duceam acasa si taicamiu imi spunea, de fiecare data, cat de prost fac lucrurile sau cat de bine NU gandesc, sa nu las sa ma afecteze ca familia te da afara din casa si ajungi sa dormi pe jos la birou. Am invatat sa nu conteze modul in care priveau colegii ceea ce vrem sa facem – cu mult dubiu, neincredere si pe mine probabil ma credeau o nebuna visatoare. Sau modul  in care se uitau furnizorii nostri la noi cand le ceream diverse mostre – nu doar cu neincredere dar si cu dispret si superioritate.

Am invatat in ultimii 2 ani sa cred in mine chiar daca balanta din cont era pe minus si cu 5 cifre si datoriile cu 6, chiar daca la orizont nu se intrezarea nici o barca de salvare, chiar daca ne astepta un sezon intreg de productie si vanzari si noi nu aveam nici macar cateva sute de lei de investit in marfa. Am invatat sa cred in mine, in puterea mea de negociere, in capacitatea mea de a gasi solutii si in perseverenta de a-i da inainte. Indiferent cat de prost mergeau vanzarile AZI, stiam ca, cumva, voi gasi o solutie de a ne reveni.

Am trecut prin momente in care a fost nevoie sa imi concediez (aproape) toti angajatii. Si cu timpul am aflat ca a fost, defapt, o binecuvantare mascata. Am trecut prin momente atat de jos incat ma intrebam de la zi la zi daca sa inchid firma sau nu. Ma intrebam daca asta va fi ultima saptamana in care lucram si daca sa anunt oamenii ca de luni nu va mai fi nevoie sa vina.

Cumva, am reusit sa gasesc acele resurse interioare sa continui, sa gasesc metode de a-i da inainte! De a trece peste hartuielile furnizorilor, partenerilor sau creditorilor in perioadele de maxim stres financiar, de a trece peste momentele cand nu stiam ce sa fac si incotro sa ma uit, de a ma ridica din “gaura” in care ajunsesem.

Anul ce a trecut am pariat pe mine BIG time, cu fiecare leu pe care-l aveam! Si nu consider ca am “castigat” altceva decat o aventura ca un roller-coaster, multa multa experienta si lectii de viata.

#10. Am invatat sa fiu (mai) recunoscatoare

Sunt recunoascatoare tuturor oamenilor care m-au invatat vreuna din lectiile de mai sus sau altele in acest an, tutoror partenerilor mai seriosi sau mai neseriosi, tuturor colegilor pe care i-am avut sau inca ii am.

Sunt recunoascatoare celor care m-au ajutat atunci cand nu aveam, cu putin din putinul lor, sau care au venit si au pus umarul la telul pe care il avem. Celor care mi-au oferit motivatie atunci cand duceam lipsa, incurajari sau ganduri bune. Sau macar un zambet si un “stiu ca daca e cineva care poate, TU esti acea persoana!”.

Am ajuns sa practic recunostinta la finalul fiecarei zile, ca un mic moment de reflexie, bucurie si apreciere inainte sa trag patura peste mine si sa imi bag nasul in perna. Caut momentele din zi pentru care sa ma bucur si pentru care sa fiu… recunoscatoare.

Si pot sa spun cu inima deschisa ca obiceiul asta ma face un om putin mai implinit, care ALEGE sa se bucure de tot ceea ce ii vine in cale. Obicei pe care ti-l recomand si tie!

 

………………………..

Iar daca ai ajuns pana aici… poate ca o parte din cuvintele de mai sus au rezonat cu tine.

Sau poate doar ti-a facut placere sa ma citesti 🙂

Ti-as fi recunoscatoare (adica m-as gandi la tine cu recunostinta diseara inainte sa imi iau somn) daca ai chef sa imparti cu mine macar o lectie invatata de tine anul asta. Te invit sa o scrii mai jos… chiar sunt curioasa! 😀

No Comments

Post A Comment

ThemeTF Bridge - Creative Multi-Purpose WordPress Theme Download Free