5 Mituri despre antreprenoriat de care nu vorbeste nimeni! - iAmDelia
98
post-template-default,single,single-post,postid-98,single-format-standard,qode-quick-links-1.0,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-i am delia,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive

5 Mituri despre antreprenoriat de care nu vorbeste nimeni!

Ma bucur in sfarsit ca pot sa scriu articolul asta! Ahh.. doamne de cand ma gandesc la toate ideile din el, le am notate pe foi, foite, in telefon, in laptop, peste tot! Ghici ce, nu am avut timp! :))

Primul meu articol de pe noul meu blog! Am prioritizat mereu businessul si am amanat sa scriu. Insa pentru ca se termina anul pana sa apuc eu sa termin sa imi “astern” ideile pe hartia asta virtuala… am zis HAI!
Hai sa incerc si sa vedem ce iese!

De ce am ales subiectul asta? De ce acum? De ce blog?

Foarte multe intrebari pe care altii mi le pun si eu insami mi le-am pus la un moment dat.

De ce? Pentru ce?

Simt de foarte mult timp sa imi exteriorizez parerile si convingerile personale. Imi vin ganduri, pareri si nu am mereu ocazia sa le expun atat de mult, bine sau in detaliu in mediile in care ma invart. Asta ar fi un prim motiv.. poate egoist ai putea spune 🙂

Totusi mai e o latura, un pic mai profunda pe care de mult o simt si nu am avut ocazia sa o organizez pana acum.. Simt de foarte mult timp sa povestesc despre gresesile pe care le-am facut in business. Si oh.. Doamne…! Am facut destule! Si acum fac!  Mi-ar placea sa povestesc si altora  cum ar putea sa le evite sau cum le-am solutionat eu. Simt sa vorbesc despre lectiile pe care le-am invatat, de HARD way! Lectii pentru care am platit cu bani (pierduti, multi!) sau cu timp. Si care, poate, pe calea asta, altii care poate, la un moment dat, vor gasi interesant acest blog, le vor citi cu “luare-aminte”.

Simt sa vorbesc si despre mentalitatile (mai “sanatoase”… sau nu) ale oamenilor pe care ii cunosc dpdv profesional, colegi, fosti colegi, colaboratori, parteneri, etc.

Iar subiectul asta – mituri despre antreprenoriat – pare un bun inceput pentru a aborda o tema cu care ma confrunt saptamanal, daca nu zilnic. Si anume faptul ca daca esti in pozitie de “sef” cum ar zice unii sau “lider” cum ar spune altii, se cred diverse lucruri despre tine sau despre cum ar trebui sa fii sau ce ar trebui sa ai. Toti isi dau cumva cu parerea, o parere de cele mai multe ori neavizata si care in majoritatea cazurilor pune presiune inutila pe tine, ca antreprenor, iar in restul din cazuri te face sa te simti prost sau incapabil.

Se spun si se cred lucruri de cele mai multe ori gresite sau… foarte foarte departe de adevar! (cel putin asta observ eu, nu pot vorbi acum despre toti ceilalti care se afla in pozitii de conducere)

Care ar fi principalele lucruri pe care le presupunea lumea neavizata? Si cam care e adevarul defapt? Istorisesc mai jos cele mai intalnite mentalitati de care m-am lovit EU personal si cateva ganduri despre cum stau (sau ar trebui sa stea) lucrurile defapt! 

Mitul #1: Ai mai multi bani!

Esti sef – ai bani! Multi! Fara numar!

Mentalitatea, cel putin la noi, cam asta este!
“Hai sa fim seriosi.. TU iti permiti o masina mai scumpa, o vacanta smechera in Thailanda, hoteluri de 5 stele, haine de firma, mese in oras, bijuterii, genti, pantofi, etc”

Si nu, in realitate chiar NU e asa. Cel putin intr-o firma mica, la inceput, pe care si LA care muncesti din greu sa o ridici, chiar nu iti permiti lucrurile astea.
Am pornit businessul pe care il am cu 100 de euro si multa naivitate. Tin minte si acum, am avut un moment cand m-am dus in Kaufland si efectiv nu imi permitean nimic mai mult decat paine si o branza topita! Investisem toti banii in gazduire, domeniu, si altele necesare.

Fiecare greseala costa. Bani. Multi!

Lectiile pe care le inveti intr-un business sunt al dracu de scumpe! Iar greselile costa extrem de scump. Sunt practic “costul ascuns” al invatarii.

Am sacrificat de fiecare data toti banii pe care ii aveam. Cu cea mai mare naivitate, incredere, speranta, am luat banii si i-am bagat in business. Nu, nu i-am folosit pentru mine, pentru masini, vacante, haine si o gramada de alte lucruri. I-am luat si i-am bagat in business ca acesta sa poata sa creasca si sa avanseze. Si am platit cu ei si cu profitul facut lectii grele de care altii nu te invata sau pur si simplu nu ai de unde sa stii.

Liderii mananca ultimii… daca mai au ce!

Ca antreprenor ai mereu responsabilitatea tuturor angajatilor tai INAINTEA ta – sa aiba ei salariul si sa fie ok, nu conteaza ca TU ai doar paine si branza topita pe masa! Si mi se pare NORMAL sa fie asa! Chiar daca e “dureros” pentru antreprenor si chiar daca pe angajat nu il intereseaza aspectul asta (si nici nu ar trebui)! Au fost nenumarate momente in care mi-am pus colegii inaintea mea si am avut grija de ei INTAI si apoi, daca mai ramanea ceva, imi luam si eu. Repet – asa cred ca este NORMAL sa se intample, doar de asta iti asumi RISCUL asta cand intri in business! Dar asta nu inseamna ca acest adevar si aceasta realitate e mai putin “dureroasa”.

Intr-o firma mica, cu un cashflow aproape de zero, care se lupta sa creasca, lucrul asta se intampla frecvent, si in calitate de antreprenor TREBUIE sa fii dispus sa iti asumi aceasta RESPONSABILITATE – responsabilitatea fata de angajatii tai si fata de binele lor, chiar daca asta, de multe ori, poate sa insemne suferinta ta (personala, financiara).

“A lider must give up to go up!” – John Maxwell

Iar viata unui antreprenor este 99% despre sacrificiu si abia 1% despre beneficii.

Ahh! Daca as avea cate un banut pentru fiecare data cand aud “esti patron.. sigur tre’ sa ai bani!”. Iar adevarul este poate, uneori, cel putin la inceput, foarte departe de adevar!

Iti bagi banii, pe langa salarii si taxe si pe langa cheltuielile uzuale.. in CRESTEREA firmei. Practic iti asumi diverse riscuri. Si, ca la orice joc unde sunt riscuri, de multe ori mai si pierzi. Pierzi de fiecare data cand gresesti tu sau angajatii tai. Pierzi cu fiecare pas pe care il faci, invatand. Si cu cat inveti mai bine sa joci jocul, undeva, la un moment dat, incepi sa mai si castigi.

Cei mai multi pornesc cu ideea ca intr-un business esti “pe profit” din prima luna! Adevarul este ca daca incepi sa ai profit dupa primii 3 ani esti bun!

Ce anume mai trebuie sa “give up ca sa go up”?  Pe langa subiectul bani, e nevoie sa fii dispus sa “give up” timpul tau. Sau asteptarile tale de la ceilalti. Sau fericirea ta. Subiecte pe care… le-am detaliat in continuare 😉

Mitul #2: Ai mai mult timp, ai mai multa libertate, nu te f… nimeni la cap, faci ce vrei!

Adevarul e ca a porni o afacere inseamna mai mult stress si mai multa bataie si mai mult timp decat daca ai avea 3 joburi.

In timp ce altii vad libertate, defapt se munceste de doua, de trei, de patru ori mai mult.

Ca sa cresc businessul pe care il am in momentul de fata am lucrat mai mult decat orice alta persoana pe care o cunosc. Am tras enorm! Intr-o lume unde tuturor le sclipesc ochii dupa masini “bengoase” si cursuri cu “faci bani rapid” – aproape nimeni nu mai are RABDARE sa treaca de greutati.. spre stele.

Aproape nimeni nu mai are timp, chef, rabdare sa invete!

Nimeni nu mai are rabdare sa greseasca de 10, 20, 100 de ori si.. sa aiba vointa, capacitatea, curajul sa se ridice.
99% dintre noi avem mentalitatea de “am incercat, n-a mers, asta e” – ne lasam batuti la primul val care ne darama castelul. Putini sunt cei care au chef, rabdare si cap sa gandeasca cum sa isi construiasca castelul incat sa nu-l ia apa. Sau vantul. Usor e sa te lasi batut din prima. La prima incercare. Si putini isi dedica TIMP construirii acestui castel.

Cu totii parca au uitat ce inseamna sa muncesti. Sa URCI muntele. Sa studiezi, sa inveti cum sa faci pe viitor mai bine. Cu totii vrem rezultate instant, sa ne fluturam bagheta magica si sa apara masina in garaj, vila pe plaja si yachtul si banii in cont. Ne uitam la “vecinii” de pe facebook si ne intristam instant in loc sa ne pese de ce facem noi ca sa ne indeplinim obiectivul PROPRIU. Competitia cea mai mare e intotdeauna cu tine insuti.

Oare cine are chef sa stea noaptea tarziu sa studieze? Sa citeasca? Sa isi anuleze vacantele ca sa lucreze la businessul propriu? Cine are chef sa stea weekendurile inchis in casa sa sa lucreze, fara bauturi prin cluburi si la terase sau sa rateze iesirile de weekend la mare numai ca sa faca planuri, viziune, agenda, sa rezolve problemele si sa gaseasca solutii? Cine are chef sa indere “vantul”, “ploaia”, “gerul” ca sa ajunga in varful muntelui?

Cine isi doreste si are PUTEREA sa spuna NU iesirilor ca sa isi atinga obiectivul? Cati dintre noi vrem asta? Nimeni nu-si doreste cu adevarat sa lucreze pentru a indeplini un obiectiv, si 99% nici nu sunt dispusi sa o faca.

Toate astea se invata, dedicand TIMP catre ele. Cel putin asa le-am invatat eu. Si asta este intr-un final motivul pentru care, cel putin la inceput de drum, ca antreprenor, nu prea mai ai TIMP de tine, pentru tine. Pentru ca toate greselile, lectiile, munca, cresterea, se fac cu TIMP.

Mitul #3: Ti-ai luat sclavi – o sa faca tot ce le comanzi tu!

“Cum n-ai timp?” “N-ai angajati? Sa munceasca ei!”

Probabil asta e mitul pe care il urasc cel mai tare! S-a impamantenit cumva imaginea sefutului de Romanica cu bmw si care arunca banii prin cluburi si prefera sa isi “cumpere” femeile, sefut care trage de angajati ca de sclavi datori sa invarta o roata de moara in timp ce el sta sa numere banii la tejghea!

Imagine care, desi valabila in multe cazuri recunosc, e foarte departe de perspectiva mea de antreprenoriat.

Nu, cand esti “sef” nu consider ca am sclavi, ci consider ca am parteneri! Cand esti “sef” ar trebui defapt sa renunti la “sefie” si sa fii mai degraba lider! Iar un lider pune mana si face! In loc sa imi “comand” angajatii, prefer sa trec la “butoane” si fiu alaturi de ei, sa-i ajut sau sa le arat cum se face. Poate doar sa ii incurajez.

Fiecare dintre ei are dreptul si poate chiar datoria la o parere, o opinie. Imi incurajez colegii sa ma contrazica si sa dezbatem argumente de cum se poate face “mai bine” decat sa le “comand” sa ma urmeze orbeste fara sa gandeasca. Iar asta necesita timp.

In niciun caz nu freci menta toata ziua si nu faci nimic! Sunt sute de probleme care asteapta rezolvare, zeci de carti de leadership, viziune, strategie, business de citit, multe momente de interactiune cu posibili mentori, o gramada de cunostinte care au nevoie sa fie dobandite.

Nu, in niciun caz nu se sta, in nici un caz nu este stress-free. Oamenii tai gresesc, si e nevoie sa fii acolo sa le indrepti greseala, sau sa ii inveti sau sustii sa si-o indrepte singuri. Partenerii tai dau chix – si e nevoie sa fii acolo sa gasesti solutii ca asta sa nu se mai intample!

Ba mai mult, a avea oameni care lucreaza cu tine si pentru tine este o responsabilitate de zece ori mai mare. Responsabilitatea sa ii cunosti – sa le afli dorintele, temerile, abilitatile. Responsabilitatea sa ii inveti sa devina mai buni, nu doar in meseria lor, dar si in viata lor, lucrand la dezvoltarea lor personala. Responsabilitatea de a le arata ca nu sunt doar jobul lor – ci pot fi mult mai mult de atat. Responsabilitatea de a le oferi o sansa de crestere, in acelasi domeniu sau poate altul, de a-i ajuta, de a-i incuraja, de a-i motiva si de a-i aprecia. Sau de a-i apostrofa daca e nevoie. Iar asta necesita dedicare, timp, implicare. Pentru ca oamenii vin si raman pentru tine, ca om, si abia apoi pentru job si alte posibilitati. Iar asta va fi practic imposibil daca in continuare crezi in mentalitatea ca “ti-ai luat sclavi”.

Mitul #4: E usor! Daca ai o idee… sigur dai lovitura!

Desi 90% din business-urile nou infiintate dau faliment in primii 5 ani, nu stiu cum lumea in continuare are impresia ca e usor! Ca daca au o idee sau vad la altii ca functioneaza.. sigur o sa mearga si la ei!

Majoritatea au impresia ca daca se “pricep” la ceva, automat vor avea milioanele in cont, fara sa realizeze de cat de mult de munca este, cati bani ai nevoie (mitul #1), timp si perseverenta (mitul #2) si cat de greu este din punct de vedere mental!

Iar cei care inca mai reusesc sa isi dea seama de chestia asta nu realizeaza ca fara o echipa nu faci mai nimic! (mitul #3)

Cat de greu este, defapt?

Cati dintre noi gresim de 100 de ori si suntem capabili sa ne ridicam a 101-a oara cu si mai multa energie, entuziasm si vointa? Majoritatea se lasa pagubasi dupa prima sau a doua incercare.

Cati dintre noi suntem in stare sa “suportam” si sa induram lectiile vietii si pretul lor ca sa ne punem pe picioare visul? Cati dintre noi au dorinta sa fie fericiti dar nu sunt in stare sa plateasca pretul pentru a obtine ceea ce spun ca vor?

Cati dintre noi pot sa ignore oamenii din jur cand li se spune ca sunt praf si sa se lase de treaba?
Cati pot sa isi ignore parintii cand li se spune ca sunt degeaba? O “rusine”? Si sa continue sa lucreze la business stiind ca vor reusi la un moment dat? Oare cat de multi dintre noi am avea puterea sa ne punem mainile la urechi si sa nu auzim “incurajarile” altora? Sau ale prietenilor care iti spun sa mergeti printr-un club mai bine? Oare cat de mult ai rezista cand vin peste tine zeci de clienti care iti spun ca nu le place ce faci, ca nu sunt multumiti, ca esti “sub orice critica”? Care ar fi LIMITA ta? Unde ai CEDA si ai abandona?

Cati au puterea interioara si curajul sa se lupte, si sa riste DIN NOU dupa ce au dat-o in bara si au gresit a zecea oara? Dar a douazecia oara? Dar a o suta oara? Care ar fi LIMITA ta? De cate ori crezi ca ai putea sa te “ridici”? Si sa incerci.. din nou, si sa ai nu doar speranta… dar si ENTUZIASM?  Despre greul asta vorbesc!

Cati au dorinta sa puna umarul la un business care scoate numele tarii asteia in afara chiar daca e de n ori mai greu decat a fi un simplu vanzator de chinezisme in piata sau online? Ai fi dispus sa faci bani de zece ori mai greu? Dar de o suta de ori mai greu decat altii, dorindu-ti sa crezi in viziunea ta? Despre greul asta vorbesc!

Cati au curajul sa riste? Sa isi riste timpul? Cat timp? O luna? Si daca nu merge incerci altceva? 6 luni si daca nu ai vanzari te lasi? 1 an si daca nu scoti profit renunti? 3 ani? Despre decizia asta grea pe care o iei in fiecare zi pe parcursul acelor luni sau ani vorbesc!

Cati au curajul sa isi riste banii? Cati bani? 100 de euro? 1000 de euro? 5000 si daca nu iese nimic te lasi? 10.000 si daca nu ai vanzari renunti? Ce faci daca ai consumat 50.000 de euro si nu reusesti sa iesi pe zero macar? Renunti? Sau ii dai inainte? Cum te motivezi sa o mai faci? Cu ce entuziasm mai vii la job, cu ce tragere de suflet mai continui sa dai tot ce ai mai bun stiind aceste aspecte?

Despre deciziile astea grele vorbesc!

Cati vor sa faca asta? Cati dintre noi vor sa fie in postura sa ia aceste decizii si cati dintre noi le POT lua defapt? Cati dintre noi sunt dispusi sa treaca prin aceste greutati si sa puna umarul la a construi ceva stiind ca a trecut o luna, un an, 3 ani, ca au bagat 100, 1000, 50.000 de euro si in continuare.. nu au (aproape) nimic? Cati dintre noi sunt dispusi sa accepte greseli, set-backs, downfalls si sa accepte ca nu e totul perfect? Sau departe de a fi perfect?

Despre deciziile astea grele vorbesc, defapt.

Cati dintre noi avem rabdrea, curajul si incapatanarea sa trecem de aceste greutati si sa ii tot dam inainte chiar daca rezultatele INTARZIE sa apara iar “ala de pe facebook” are deja rezultate, bani, masini, vacante? Cati?

Si probabil dintre toate astea cel mai greu este sa fii singur. Si sa vezi ca ceilalti “reusesc” in timp ce tu in continuare iti pui intrebarile grele de mai sus. Iar “momentele” astea te termina. Psihic.

Despre asta vorbesc cand spun ca este greu. Despre momentele cand nimeni nu crede in tine si te intreaba de ce dracu nu renunti si mai bagi bani? Despre momentele de crunta singuratate cand in fata colegilor e nevoie sa arati o fata – cea a liderului puternic care ii conduce catre succes iar cand ajungi acasa iti dezbraci “mantia” si vezi ca nu esti nimic altceva decat o poza! O “minciuna”. Si ca mantia de super-erou e o emblema a puterii pe care ceilalti o urmeaza, insa pentru tine este o responsabilitate fantastica care te striveste zilnic sub greutatea ei.

Si vad multi oameni in jurul meu apasati, tristi, suparati, care se vaita constant ca nu le merge si nu le iese desi a trecut atat de putin timp!
Si ghici ce? Nici mie nu-mi merge in prima! Sau nu-mi iese decat din a saptea. Dar cumva am cautat in mine PUTEREA si CURAJUL sa continui. Sa imi iau “mantia” din nou pe mine si sa ii dau inainte. Sa perseverez! Sa nu ma dezamagesc de toate pierderile pe care le am, de toate failurile si fuckupurile mele, ale colegilor mei sau ale colaboratorilor mei pentru care DOAR EU platesc… ci sa invat din greseli! Sa ma dau cu capul si sa o iau de la capat.
Oare de ce avem mereu ASTEPTAREA ca ar trebui sa fie usor? Ca succesul vine usor, fara nici un pic de transpiratie?

Stau mereu si ma gandesc atunci cand intampin greutati si obstacole (iar prietenii stiu cate probleme si cacaturi am tot avut.. de zici ca le-am adunat de la toti si mi le-am pus numai mie!) … oare unde ar fi ajuns marile minti luminate daca ar fi renuntat cand le era greu?

Am plans nopti ca nu stiam daca inchid firma sau nu. Mi-a parut rau cand a trebui sa dau oameni foarte buni afara si nu puteam sa ii tin desi mi-i doream. Cand am dormit la birou pe jos pt ca aveam probleme — dar am stiut mereu ca va fi bine. Sau am avut INCREDERE in mine. Sau poate doar m-am mintit… indiferent de cat de grea devenea “mantia” am invatat sa o iau mereu din cui si sa o port.

Si am continuat sa ii dau inainte oricat de greu mi se parea ca este in momentul respectiv. Speram mereu la momentul cand vom avea showroom, sectie de creatie, aveam numai “fluturi”in cap cand realitatea imi arata ca in banca contul era cu minus 5 cifre dar fluturii din cap imi spuneau ca odata acolo va fi o gradina imbelsugata. Si iata ca a venit ziua in care astea au prins viata.

Dar ai nevoie de PUTERE sa iei mantia din cui si CURAJ sa ii porti greutatea. Sa stii cumva ca toate obstacolele pe care ti le da viata nu fac altceva decat sa te intareasca. Sa evoluezi. Sa te faca mai puternic… atat timp cat esti capabil sa inveti din greseli.

Si nu… in cazul in care te intrebi… “mantia” de super-erou nu devine mai usoara. TU devii mai puternic si inveti sa o porti fara sa te doara, fara sa o mai simti.

Mitul #5: O sa fii fericit!

“Este o eroare de perceptie printre oamenii care nu se afla in pozitii de leadership cum ca asta ar inseamna doar pozitia, beneficiile si puterea care vin din cresterea in cadrul unui business. Astfel, viata unui lider poate sa para foarte atragatoare pentru oamenii ce privesc din exterior. In schimb, in realitate adevarul este ca leadershipul inseamna mai ales sacrificiu!” Nu exista succes fara sacrificiu. Fiecare persoana care a atins orice forma de succes a si facut sacrificii pentru asta! Iar esenta leadershipului este in a- pune pe altii INAINTEA ta. Si a face ce este mai bine pentru echipa, nu pentru tine personal” – John Maxwell

Cu cat cresti mai mult, cu atat si problemele de care te lovesti devin mai mari. Si responsabilitatile pe care le ai devin mai mari. Si sacrificiile pe care le faci! A fi “sef” are un pret, si de cele mai multe ori majoritatea nu sunt dispusi sa il plateasca.

A fi antreprenor inseamna sa te urci intr-o masina si si sa parasesti zona de confort. Si odata ce ai invatat cum merge masina sa te urci intr-o naveta. Si odata ce ai invatat cum functioneaza naveta sa te arunci in gol, fara costum spatial si fara sa ai vreo masca de oxigen.

Cat de fericit crezi ca ai fi in momentele alea? Cand te ineci? Si nu poti sa respiri?

“A incepe un business este ca si cum te-ai uita spre cea mai mare prapastie trebuind sa te pregatesti sa sari, in timp ce mananci cioburi de sticla! Trebuie sa fii capabil in fiecare zi sa iei in calcul posibilitatea pierderii businessului din sute de mii de factori,timp in care e nevoie sa lucrezi la problemele pe care le are businessul.. nu la problemele la care ti-ar PLACEA tie sa lucrezi!” – Elon Musk

Cat de fericit ai fi stiind ca poti sa pierzi, in fiecare zi totul?

Cat de fericit ai fi, stiind ca in fiecare zi poate sa apara cate o problema care sa te puna la pamant financiar? Un colaborator care greseste atat de mult incat te ruineaza? Un angajat care produce o greseala pentru care esti dat in judecata cu daune atat de mari incat nu iti mai poti reveni? Sau ca TU insuti poti face o greseala de gandire, de strategie, de viziune, care sa puna bete dezvoltarii sau care sa iti supere clientii atat de tare incat sa nu mai cumpere de la tine?

Cat de fericit ai fi stiind ca altii se distreaza in timp ce tu lucrezi? Nu doar azi, nu doar maine, nu doar weekendul asta? Ci mereu! Cat de fericit ai fi stiind ca altii rad, se distreaza, se simt bine in oras, cu prietenii iar tu lucrezi? Cat de fericit ai fi cu ALEGEREA ta?

Cat de fericit ai fi stiind, in fiecare zi, ca angajatii tai castiga mai mult decat tine si muncesc aproape jumate? Nu zic ca e bine, nu zic ca e rau. Asta este ALEGEREA pe care o faci ca antreprenor. Insa, cel putin la primul impuls, iti provoaca fericire? Te incanta? Te face sa zambesti? Te bucura? Nu spun ca ar trebui sa iti doresti ca ei sa faca mai multe ca sa ajungeti la un echilibru – echilibrul NU EXISTA. Pentru ca faci un sacrificiu! Alegi sa sacrifici siguranta si stabilitatea pe care o ai. Alegi sa iti sacrifici finantele. Alegi sa iti sacrifici timpul.

Si cel putin la inceput… cand vezi ca altiiau mai mult desi fac mai putin decat tine.. esti nefericit! Sau cand vezi ca iti vinzi timpul, banii, capacitatile si tot nu iese nimic… devii trist. Cand vezi ca esti singur, e posibil sa pici in depresie.

Cand vin zeci de probleme in acelasi timp peste tine si tu esti singurul care poate sa le rezolve nu esti fericit! Cand ceilalti nu gasesc solutii si e de datoria ta sa gasesti o cale, nu esti fericit. Cand ai datorii si salarii, si chirii si 2, 3 sau 4 luni proaste, crede-ma, nu esti fericit! Cand toata lumea te hartuieste sa le dai bani din toate partile, nu esti fericit! Cand iti pleaca un angajat bun in care ai investit sa il trainuiesti atat timp cat si bani dar si emotii – nu esti fericit! Cand nimeni nu crede in tine si nici macar TU nu mai crezi in tine si nu stii sub care piatra sa te ascunzi, nu esti fericit.

Nu, un antreprenor nu e fericit. Cel putin nu la inceput. Insa daca reuseste sa isi dezvolte mentalitatea poate invata sa fie fericit. Nu o sa fii fericit probabil in majoritatea cazurilor – pentru ca mereu gresesti, mereu dezamagesti oameni, mereu ai alegeri dificile de facut care te afecteaza. Dar important e sa nu iti pierzi speranta si sa nu accepti infrangerea ca pe o optiune si sa te dai batut! Sa crezi mereu ca TREBUIE sa fie o cale.

Si da, fericirea in ciuda greutatilor zilnice se invata,  dar asta e un alt subiect de alt articol de blog!

Momentan sper ca am reusit sa mai “demontez” un pic din miturile care inconjoara pozitia de antreprenor si mi-ar placea, daca ai ajuns sa parcurgi postul asta… sa imi oferi o incurajare sa continui, sau o parere! Sau macar un comment cu “am citit” – ca sa pot sa vad ca e cineva, acolo, care a citit pana la final! :))

Until next time…

D.

PS: Iti place ce scriu?

As vrea sa pot sa te anunt si data viitoare cand mai am cate un articol bun care merita citit, asa ca am nevoie de emailul tau sa te anunt cand mai scriu. Completeaza-l mai jos ca pot sa te anunt:




16 Comments
  • Teodora
    Posted at 15:01h, 25 decembrie Răspunde

    Fericirea este in cumul nu o stare instantanee. Eu as numi mai degraba toate aceste momente impliniri. Oricum ma bucur ca ai taria sa continuii si sunt prea putini oameni care tine, sper din tot sufletul sa scrii in articol si din perspectiva cealalata. Cat de minunat e sa schimbi lumea cm cu cm. Success si imbratisari.

  • Vali
    Posted at 15:13h, 25 decembrie Răspunde

    Multumim Delia pentru demontarea acestor mituri. Ar fi interesant si un articol realist despre ce castigi in urma acestei calatorii.

    Realizarile extraordinare vin cu un cost pe masura.

  • Oancia Marian
    Posted at 19:12h, 25 decembrie Răspunde

    Bravo pentru articol și perseverență! Toti antreprenorii sigur au trecut prin asta și faptul că ai rezistat arată că ai tăria unui antreprenor. M-am regăsit foarte mult și eu. Eu tot timpul zic colegilor mei, cand vin sa-mi ceară o părere – Da-i înainte, doar asa poti vedea dacă e bine sau nu. Iar daca nu e bine, vei sti mai multe și vei fi și mai puternic decât înainte. Imagineaza-ti ca ai vrea sa scrii acest articol in ziua in care te-ai decis să fii antreprenor, înainte să deschizi firma,înainte să angajezi! Cum ar fi? Ar putea fi mai usor și cred că e mai bine pentru oricine să aibă unul sau mai mulți mentori. Asta ar scuti multe greșeli, care costă timp. Bani mai faci, timp nu. Succes in continuare! Da-i înainte! 🙂

  • Ioana
    Posted at 22:25h, 25 decembrie Răspunde

    Draga Delia,
    Te urmaresc de mult, si de fapt am urmarit intai businessul tau, cand ma minunam cum reuseste sa aiba o prezenta atat de buna pe facebook. Am invatat multe vazand cum faceti voi lucrurile, si articolul asta e un alt tip de lectie pentru care iti multumesc. Fiind la inceput, nu puteam decat sa imi imaginez cat de greu poate sa fie, dar articolul tau mi-a aratat ceva despre care foarte putina lume din Romania vorbeste. Imi place grozav ca scrii accesibil, pentru orice nivel de intelegere al lumii antreprenoriatului, si ca parca imi povestesti mie. M-as bucura tare sa citesc noi articole pentru ca perspectiva ta e nepretuita. Iti multumesc! Iti doresc mult, mult succes in tot ce faci! <3

  • Lavinia
    Posted at 09:53h, 26 decembrie Răspunde

    Bravo, Delia! Ai scris cu sete și bine ai făcut! 🙂 Ajută!

    Te urmăresc de multă vreme și ai toată aprecierea mea! Felicitări pentru munca depusă!

    Cu încredere și pasiune… tot mai sus!

  • Felicia D.
    Posted at 19:07h, 27 decembrie Răspunde

    Am citit!

  • Cristian Iosep
    Posted at 15:38h, 28 decembrie Răspunde

    Nu stiu altii dar ma regasesc in mesajul tau. Te voi urmari din “umbra” di poate vom schimba uneori pareri, idei sau teme de dezvatere. Intre timp succes si felicitari pentru initiativa. Sarbatori fericite si pline de bucurii.

  • Georgiana Bran
    Posted at 15:40h, 28 decembrie Răspunde

    Felicitari pentru initiativa! Inseamna ca in sfarsit ai gasit putin timp liber in viata ta de antreprenor! Ma regasesc in multe din problemele prezentate de tine si pot spune ca intr-adevar, de inteles, nu te inteleg cateodata nici prietenii apropiati. Dupa 5 ani de lupta crunta in business-ul meu, nu pot spune ca am reusit, ci doar ca am evoluat, ca am gasit solutiile, ca stiu ce pasi trebuie sa urmez. Va mai dura si da, ai dreptate, trebuie sa fii pregatit sa te sacrifici pe toate planurile. Ar trebui sa cream un grup de sustinere pentru antreprenori, sa ne motivam in momentele de impas, deloc putine de altfel. Succes in continuare si multa putere de munca! Zile libere si linistite momentan! 😉 Craciun fericit!

  • Laura Smile
    Posted at 15:41h, 28 decembrie Răspunde

    Ce mi se pare mie amuzant la mentalitatea asta a maselor despre antreprenori e ca si atunci cand totusi reusesti, fie ca stiu sau nu cat ai patimit, tot nu-i meritul tau, ci pur si simplu, ai avut noroc! O_o Imi plac pozele de pe blog, numai bune de “pinuit”

  • Cristina Rosca
    Posted at 15:43h, 28 decembrie Răspunde

    Am citit, imi si place. Succese!!!

  • Neagu Ionut
    Posted at 15:43h, 28 decembrie Răspunde

    Like!

  • Vlad Stan
    Posted at 15:44h, 28 decembrie Răspunde

    Bravo Delia! Îmi place cum ai scris articolul, este structurat și descrie perfect ceea ce înseamnă să fii antreprenor. Mulți cred că este o viață idilică, ca muncești pentru tine și faci doar ceea ce îți place, un fel de film siropos american cu happy-end, însă pentru fiecare poveste de succes există alte 99 de drame de care nimeni nu ca afla niciodată.
    P. S. Îmi cer scuze ca a trecut aproape un an și nu am mai reușit sa ne întâlnim și să mai schimbăm idei… dar poate reușim în anul ce vine 🙂

  • Corina C
    Posted at 16:35h, 28 decembrie Răspunde

    Felicitari! Ca ai trecut peste greutati, ti-ai urmat visul si lucrezi mereu la el. Ai o viziune echilibrata pe care o admir. Cred ca sunt multi oameni muncitori, care fac sacrificiile de care zici in postare; in egala masura, poate chiar mai multi care asteapta sa le bata succesul la usa fara sa faca prea multe. Nu suntem o tara cu o cultura puternica a antreprenoriatului, insa asta se schimba cu generatia aceasta, din care facem parte. Succes si putere in continuare, orice faci!

  • Bogdan
    Posted at 13:16h, 01 ianuarie Răspunde

    Am citit tot. Bravo! In Februarie afacerea mea împlinește 3 ani. Mergem înainte!

  • Vlad
    Posted at 23:18h, 04 ianuarie Răspunde

    Chiar si cand erai pustoaica “miroseai” bine… a viitoare femeie de afaceri. Imi pare rau ca nu ti-am mai “simtit parfumul”, dar ma bucur ca pe eticheta lui scrie “Lider”.
    PS : doua beri s-au dus citind catralioanele de cuvinte! Ori beau eu repede ori scrii tu mult 😛

    • Delia
      Posted at 12:14h, 05 ianuarie Răspunde

      Multumesc de apreciere!
      PS: am scris asa bine incat ai reusit sa citesti si dupa doua beri? :))

Post A Comment

ThemeTF Bridge - Creative Multi-Purpose WordPress Theme Download Free