Ce lectii mi-a adus anul trecut si cum ma ajuta in 2019 - iAmDelia
667
post-template-default,single,single-post,postid-667,single-format-standard,qode-quick-links-1.0,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-content-sidebar-responsive,qode-theme-ver-11.0,qode-theme-i am delia,wpb-js-composer js-comp-ver-5.1.1,vc_responsive

Ce lectii mi-a adus anul trecut si cum ma ajuta in 2019

(Da play si asculta piesa in timp ce citesti – Let it Go Now)

Am obiceiul de ceva timp incoace ca la fiecare sfarsit/inceput de an sa fac o recenzie asupra anului care a trecut, sa trag linii, concluzii si sa setez directii si obiective. Lucru care am observat de-alungul timpului ca este unul din cele mai importante instrumente in a-ti atinge viziunea.

Poti sa citesti aici ce lectii am invatat cu un an inainte.. chiar iti recomand, posibil sa fi fost mai desteapta anul trecut decat anul asta :))

Ultimul final de an si inceputul acestuia m-a luat ca un val prin surprindere. Si toate obieceiurile si planurile mi-au fost date peste cap, am stat, am reflectat, m-am inchis in mine si abia daca am inaintat. Cred ca cel mai bun cuvant a fost blocaj. Sau cel putin asta a fost sentimentul in ultimele doua luni.

Dar de cele mai multe ori fiecare sut in fund e un pas inainte si cred ca fiecare om vine in viata noastra ca sa ne invete niste lectii.

Fie ca inveti lectia faptului ca obiceiurile (si implementarea de obiceiuri bune)  iti sunt piatra de temelie a succesului (sau a unei vieti implinite) si te pot “salva” cand nu te astepti. Sau inveti lectia perseverentei si a incapatanarii de a nu renunta dar in final realizezi ca nu poti face echipa cu oameni pentru care “a renunta” e mult mai usor decat a schimba, a rezolva sau a gasi solutii. Sau… inveti lectia timpului si bagi la cap cu cine si pe ce ti-l pierzi… sau ti-l investesti.

M-am gasit comentand la o postare zilele trecute la cineva pe facebook cu urmatoarele cuvinte. Cumva cred ca definesc mentalitatea pe care o am despre trecerea dintre ani:

” Din fericire, viata nu tine “scorul” victoriilor si esecurilor in felul in care stim noi oamenii sa o facem! Cateodata castigi, iar cateodata… pierzi inveti! Lectiile in viata se repetea pana cand stim sa le bagam la cap si sa le invatam! Inchin paharul in noul an catre a trece prin esecuri mai rapid, catre a invata mai repede si catre a trai mai din plin savurand tot ce are 2019 sa ne aduca!”

Obiceiul de a-mi face la inceput de an o harta a ceea ce vreau sa am, sa obtin, sa ajung si sa devin m-a ajutat sa ma tina putin la suprafata. De-asta spuneam mai sus ca obiceiurile te sin la “suprafata” in momentele dificile. Am si constatat cu ocazia asta ca degeaba faci un plan daca il faci mecanic, fara sa pui energia potrivita in realizarea lui, fara sa pui emotia potrivita. Nu-i nimic, 50% e mai bun decat nimic si emotia a venit pe parcurs, odata cu “vindecarea”.

Fiecare MasterPlan, cum mi-a zis la un moment dat un coleg sa il numesc, ma ajuta sa vad ce am facut bine si ce e nevoie sa continui, ce trebuie sa rafinez si unde am dat-o in bara, cum pot sa remediez sau sa schimb. Sa vad din nou în fata mea o carte cu pagini goale gata sa fie scrise cu noi oportunități, noi idei, noi planuri, noi aventuri, noi oameni, locuri, obiective, noi greșeli, noi încercări. Obișnuiesc la fiecare început de an sa ma uit inapoi și sa vad ce am învatat. Unde am greșit, unde am dat-o în bara, cum puteam sa fac mai bine și cum îmi propun sa ma îmbunătățesc pe viitor. 
Cred foarte tare în schimbare. În transformare. Nu din rau in bine, ci în transformarea din ceea ce ești în ceea ce îți dorești să devii. M-a ajutat gandirea asta pana acum și cred ca toate obiectivele pe care mi le-am propus le-am atins. Ma simt și mandra dar mi-aș fi dorit sa îmi propun mai multe.
Cred de asemenea ca fiecare “gaura neagra” în care mai întram din când în când.. Si în care am întrat și eu la inceput de an are o putere fantastica. Pe lângă durere, cred ca are puterea sa ne fie ca o “trambulina” dacă reușim sa nu rămânem blocați în ea și sa o privim asa. O trambulina așezată strategic la capătul prăpastiei în care ai căzut. O trambulina care, dacă te decizi, poate sa te propulseze de 10 ori mai sus decât locul unde erai când ai căzut in prăpastie.
Unii ii spun acestei trambuline speranța. Alții ii spun un nou început. Mie îmi place s-o numesc exact asa și sa încerc sa ma folosesc de ea. Recunosc, de mult nu am mai căzut într-o prăpastie asa adâncă, dar poate ca trambulina de aici ar putea fi și cea mai puternica de pana acum.

Si obișnuiesc la fiecare început de an sa îmi definesc succesul – ce as vrea am, unde as vrea sa ajung, cum as vrea sa fiu, cine as vrea sa fiu. Cred ca succesul inseamna lucruri diferite pentru fiecare persoana – unii vor bani, alții vor plecări, alții iubit/a, alții mai mult timp liber sau copii, un corp mai frumos sau sa fie mai sănătoși.

Și tocmai de-asta eu mi le definesc clar pe ale mele la început de an. Însă dacă ne uitam atent, observam ca fiecare rezultat vine dintr-o acțiune, un șir de acțiuni sau lipsa de acțiune. 
Lipsa banilor, divortul, lipsa timpului pentru hobbyuri sau familie, lipsa sanatatii, îngrășarea, stagnarea in cariera sau in afaceri si orice alt rezultat, defapt sunt niste consecinte naturale a unor actiuni sau a lipsei de actiune.
Iar acțiunile sunt determinate de ceea ce știm și cunoaștem în acel punct. Iar dacă am ști sau cunoaște mai multe probabil am face mai bine sau mai repede
Asa ca prefer sa iti spun ca anul asta va fi asa cum vei face sa fie si asta depinde in totalitate de tine. Si in loc de o lista cu ce vrei sa ajungi sa ai, eu fac o lista cu cine vreau sa devin. Ce fel de prietena, ce fel de iubita, ce fel de șefa, ce fel de fata îmi doresc sa fiu? Ce calități îmi doresc sa am? Și de care defecte as vrea sa scap? Ce abilități as vrea sa am, ce as vrea sa stiu? Ce om îmi doresc sa devin și unde vreau sa ajung?
Hai sa facem din 2019, anul “a fi”! Un an de maturizare și responsabilizare. Un an în care ne folosim de trambulina aia și în care nu așteptăm să ne pice nimic din cer! Si in care ne setam visuri mari, nebune, visuri care pentru majoritatea par irealiste, prea îndrăznețe, imposibile.
Pentru ca niciodată nu mi-au plăcut oamenii cu standarde joase de tipul să ne mulțumim cu puțin și cuvinte precum ”nu pot/nu se poate”, ”uită-te în jur să vezi că nu există ce cauți sau ce vrei tu” și care îmi taie cheful. Niciodată nu mi-au plăcut oamenii care n-au crezut ca se poate mai mult și care au viziuni limitate.
Am pentru anul asta visuri mari, uriașe și planuri pe măsură. Vreau și îndrăznesc chiar dacă nimeni nu îmi garantează ca reușesc, ma zbat și găsesc o cale. Caut transformarea în bine, schimbarea și îmbunătățirea. Evoluția. Am curaj și cred ca trebuie mereu să ne depășim propriile limite. Admir oamenii care știu ce vor și sunt perseverenți. Carora nu le e frica sa puna osul la treaba si pun distractiile pe ultimul loc. Admir oamenii care se apucă de făcut, care fac și au rezultate. Admir oamenii care nu se sperie de un obstacol, două, trei, nouă. Admir oamenii care nu renunță, își clădesc un plan și aleg să manifeste in fiecare zi aceste tipuri de intenții.

Iata cateva din lectiile care mi-au ramas:

#1. Lectia Viziunii: fa-ti un sistem, fii constant & put in the work

Cred ca cel mai bun lucru pe care fiecare astfel de masterplan il aduce este VIZIUNEA. Doamne… Ce cuvant perfect!

Uneori am impresia ca traiesc intr-un univers de idei si cuvintele sunt stelele de pe cer care exprima catre ceilalti tot ce e acolo. Doar ca stelele sunt doar partea vazuta din univers, daca ai sa te uiti mult mai atent vei vedea o infinitate de alte lucruri care NU se pot observa cu ochiul liber. La fel si cu viziunea, cuvantul asta perfect la prima vedere, dar care inca nu reuseste sa exprime totalitatea lucrurilor pe care le “ascunde”.

Anul trecut VIZIUNEA ne-a ajutat sa ne indeplinim obiectivele.

Nu am indeplinit TOATE obiectivele, nu 100%.

Dar nu imi pasa, am invatat si imi face o deosebita placere sa setez obiective aproape imposibil de atins tocmai pentru ca urasc sa aud “nu se poate”.
Eu sunt omul pe care il ambitioneaza sa auda “nu se poate” – tocmai pentru ca replica mea catre tine o sa fie “vrei sa iti arat CA O SA POT?”

Si ghici ce? Se va putea.. 80%, 90%, poate 100% se va putea.

Anul trecut “hashtagul” mental care mi-a guvernat viziunea, zilele si catre care am luptat a fost #onemillyear. Anul asta e #theroadto10mil, si asta datorita viziunii initiale, pusa pe hartie sub forma de plan, si crearii unui sistem de a ajunge acolo, impreuna cu #putintheowork. Daily. Cred ca asta e cel mai mare secret al succesului despre care nimeni nu vorbeste. Sa fii constant. Punct.

Si culmea e ca majoritatea oamenilor devin cersetori in loc sa devina creatori! Vor… isi doresc… si asteapta ca lucrurile sa le pice in maini! Vrei sa ai parte de lucruri mai bune? Vrei un an mai bun? Devino mai bun! Citeste, studiaza, intereseaza-te de alte subiecte decat mondenitatile actuale, ce face unul si altul, inconjoara-te de oameni mai destepti decat tine, vezi ce nu ti-a iesit si pune mana si creioneaza, deseneaza sau doar indrazneste sa-ti imaginezi ce ti-ai dori. 

Cred ca ne lipseste indrazneala de a visa. De a visa la lucruri marete. Cumva avem impresia ca e gresit sa iti doresti tot ce e mai bun in viata, e gresit sa vrei mai mult, e gresit sa iti doresti o viata implinita si ne e rusine sa ne comunicam ambitiile si planurile. Asta daca le avem.  Am impresia ca ne multumim cu cateva calatorii pe an, un job ok, niste bani care vin, niste poze frumoase, cateva iesiri cu prietenii – si asta ne e viata. parca nimeni nu mai pune pret pe munca. Sau nu vrea, sau nu o intelege. Si tocmai de aici si poza cu Brancusi de mai sus, a carui viata si mentalitate ar trebui studiata in scoli, un taran plecat de la coada vacii si ajuns geniu al sculpturii mondiale.

#2. Lectia Timpului – gandeste-te bine in ce (si in cine) il investesti

Ma urmareste un gand – “timpul e singura resursa neregenerabila” si cred ca in anul ce a trecut am realizat cat de important e sa ai grija in ce, si in cine, ti-l investesti. M-am relaxat un pic mai mult anul trecut, defapt… am invatat ce inseamna sa te mai si relaxezi. Pana atunci, nu am prea stiut. Uitandu-ma inapoi, cred ca m-am relaxat un pic prea mult. Daca regret? Poate… nu sunt ipocrita sa spun ca nu. Insa nu regret lectia pe care mi-a adus-o: si anume ca e bine sa te relaxezi, sa iti creezi amintiri si sa te bucuri de viata… insa cel mai mult conteaza cu cine.

2.1 Investeste-ti timpul in a citi

Ideal lucruri care te ajuta sa ai un avantaj in viata. Ma bucur ca am reusit sa citesc o carte pe luna anul trecut, cred ca e una din cele mai bune investitii de timp pe care le-am facut. Promit sa revin cu un post despre cele 12 carti pe care le-am ales. Mentalitatea pe care ti-o dau cartile de business/antreprenoriat/dezvoltare este la ani lumina fata de aproape orice curs sau workshop.

Nu vorbesc despre acele self help books ale caror autor nu are nimic concret in spate pline de bullshit motivational scrise 99% ca sa vanda si 1% pentru ca cineva voia sa se auda vorbind! Vorbesc in schimb despre cartile scrise de fondatorii unor businessuri care au pornit de la zero si acum sunt la nivel de miliarde de dolari. Cum au inceput ei? Prin ce greutati au trecut? Ce lectii au aflat pe parcurs? Care a fost drumul lor, ce obstacole au intampinat, ce “balauri” au avut de infruntat, cu ce “arme” i-au rapus, cum au depasit acele momente dificile si ce mentalitate au avut?

Lucrurile astea rar ti le spune cineva in realitate, in schimb am avut ocazia, consider eu unica, sa stau la cateva “ore” de vorba cu creatorul Nike, care a inceput sa vanda “pantofi sport” atunci cand nimeni nu alerga, iar piata lui erau doar atletii, am aflat ce a facut cand avea un milion de dolari datorie, cand ii intarzia marfa dar avea comenzi si cum a procedat cand mai tarziu asiaticii au vrut sa ii “fure” conceptul. Si mai ales cum a gandit.

Faceam dus si fondatorul Fubu imi povestea cum un negru din ghetourile new-yorkeze a inceput sa vanda tricouri din porbagajul masinii, tricouri pe care le facea singur la masina de cusut veche a maicasii si ce probleme a intampinat mai tarziu. Ascultam si recunosc, m-a cuprins o emotie groznic de puternica stiind ca lucrurile alea le-am trait (si le traiesc) si eu pe pielea mea. M-a ajutat mult sa nu ma mai simt singura in ceea ce fac, sa imi confirme ca suntem pe drumul cel bun, sa imprumut din mentalitatea unor oameni de succes, sa nu imi pierd speranta in momentele care par fara iesire.

Nu am investit foarte mult timp in a citi, am facut-o in masina, la birou cand imi beam cafeaua, seara inainte de culcare, cand imi faceam dus, cand ma duceam la sala. Avand in vedere valoarea adaugata pe care a avut-o si schimbarea de mentalitate, as fi preferat sa citesc carti decat sa stau cu oameni (si da, stiu, suna dur si arogant)

2.2 Investe-ti timpul in oameni de calitate, nu de cantitate

Observ de cele mai multe ori ca ne este extrem de greu sa ne schimbam anturajul si sa tindem catre oameni care ne ridica, nu catre oameni care ne trag in jos. Pentru ca e atat de bine sa fim in zona noastra de “confort”: atunci cand esti printre oameni “sub nivelul tau” te simti bine, te simti important, te simti destept, te simti buricul pamantului cand ceilalti te asculta si casca gura la ceea ce spui tu. Pentru ei, esti cineva. Si asta te face sa te simti bine.

Daca incepi insa sa stai printre oameni mai destepti decat tine, mai organizati, cu alt gen de valori si care vor mai mult de la viata… o sa te simti incofortabil langa ei. O sa te simti ca si cand nu esti suficient de bun, ca si cand tu esti “ala mai slab”, ca si cand nu ai facut prea multe pana acum. Si e dificil sa te simti asa, e dificil sa te simti tot timpul ca si cand tu esti veriga slaba dintre toti oamenii aia. Dar “magia” se gaseste intotdeauna inafara zonei de confort…

Stii vorba aia “Decat codas la oras, mai bine in satul meu fruntas” – caracterizarea perfecta a zonei de confort si a anturajelor care te trag in jos in loc sa te ridice. Expresia perfecta a MEDIOCRITATII si a timpului pierdut cu oameni care iti hranesc orgoliul de a fi tu ala mai destept din “gasca”, pe cand daca ai fi cu ADEVARAT destept ai realiza ca alaturarea cu oameni mai buni, mai valorosi, te ajuta sa avansezi de o suta de ori mai repede in viata decat sa iti pierzi zilele sau noptile nefancand in esenta.. nimic.

Fiecare zi e ca un fel de cont bancar și timpul e moneda. Nu e nimeni mai bogat sau mai sărac, cu toții avem 24 de ore. Doar ca fiecare avem un alt curs de schimb. La unii timpul se schimba în ieșiri cu prietenii, la alții în munca, la alții în stat pe telefon sau la tv, la alții în avansarea către obiectivele dorite.. Fiecare își alege propriul curs de schimb. Si ar fi bine sa fie unul avantajos și sa avem grija sa îl investim cu cap. Si sa nu-l pierdem. Căci e singura resursa care nu se va mai întoarce niciodată.

2.3 Investeste-ti timpul in crearea de obiceiuri & sisteme 

Cred ca asta este una din lectiile importante pe care le-am constientizat anul trecut si am inceput sa o aplic. Decat sa stai sa stingi o mie de “incendii”, decat sa rezolvi probleme care vor aparea mereu sau sa te bazezi pe motivatie, investeste-ti timpul in a crea sisteme si obieceiuri care fac posibila rezolvarea problemelor de catre altii, astfel incat sa nu mai ajunga la tine.
O mare parte a anului trecut am petrecut-o gandind proceduri si sisteme, in a pune la punct si a organiza echipe si a le invata sa se gestioneze singure. Sau a-mi crea obieceiuri pentru mine.

Dureaza, da. E un timp care zboara si “nu se vede” ca avansezi. Dar e un timp care iti creeaza timp! Si in genul asta de activitati mi-am dat seama ca ar fi bine sa imi investesc prioritar timpul, cele generatoare de mai mult timp.

#3. Lectia Perseverentei: cat de usor renunti?

Daca nu ma cunosti, probabil ca nu stii inca faptul ca vorbele “nu se poate” sunt pt mine kerosenul pe care il adaugi peste foc si cat de tare urasc sa aud de la cineva expresia asta. Sau ce s-a intamplat cand ceilalti mi-au spus-o.

Unii dintre noi suntem construiti sa nu renuntam. Punct. Indiferent ce se intampla, nu renuntam. Indiferent cate semne sunt, unii dintre noi sunt visatori pana in panzele albe, capabili sa “rezolve” orice problema si sa gaseasca “solutii” la orice.

Multi spun ca e o calitate si da, in business cred (in continuare) ca este o calitate sa fii atat de naiv, atat de visator, atat de… nebun incat sa crezi in viziunea ta indiferent ce iti “arunca” viata.

Cred ca asta este si motivul pentru care noi, ca echipa, am ajuns unde suntem acum. Pentru ca am crezut. Evident, nu ajunge DOAR sa crezi, ci e nevoie sa si FACI ceva. Dar in primul rand e credinta, motivatia. Credinta ca TU poti rezolva, cu dibacie si rabdare, orice vine catre tine.

Si cred ca in anul care a trecut am invatat lectia perseverentei si a incapatanarii de a nu renunta.. DAR (un mare DAR) e nevoie sa si faci echipa cu persoane care au inradacinata aceeasi mentalitate ca si tine si pentru care prima varianta nu este “a renunta”.

Care sa aiba aceeasi mentalitate de a admite ca nu esti perfect, nu stii totul pe lumea asta si ca e loc berechet de a invata si a EVOLUA. Dorinta de a evolua. Care au mentalitatea ca echipele se ajuta si nu e de datoria doar a unuia sa isi rezolve singur problemele, ci ca sunteti acolo impreuna, pentru a va ajuta impreuna si a va trage de maneca cand e cazul.

Sa faci echipa cu cineva care are mentalitatea de a-si admite propriile greseli sau neajunsuri si de a VREA sa nu renunti, sa faci MAI BINE si sa schimbi status-quo-ul. Sa faci echipa cu persoane CAPABILE sa te sprijine in momentele DIFICILE, nu care fug sau, mai rau dau din umeri, ci care inteleg ca e cazul sa puna mana pe lopata, sa “sape” alaturi de tine, sa puna “caramizi” alaturi de tine si cand unul oboseste celalalt “zugraveste” si invers.

Da, cateodata trebuie sa fii nebun ca sa continui sa faci asta dar cred ca viata ne scoate in cale persoanele potrivite (sau incercarile potrivite) care sunt menite (de cele mai multe ori) sa ne invete sau sa ne ajute sa facem chestii care par dificile in prima faza. Sau macar… care sa ne pregateasca pentru urmatoarele persoane… sau incercari.

#4. Lectia Bunatatii: cat te costa sa fii un om bun?

Iar raspunsul este, evident, nimic. E gratis!
E gratis sa zambesti. Sa ii tratezi pe toti cu un zambet cand ii vezi tristi, chiar daca tu in interiorul tau poate este de 10 ori mai fucked up in ziua aia. E gratis sa spui vorbe bune si de incurajare catre cei din jurul tau.

E gratis sa faci fapte bune si fara sa ai vreun interes. E gratis sa iti pierzi 10 minute sa tragi un sofer de maneca care a facut un accident sa ii lase numarul de telefon proprietarului. E gratis sa donezi hainele care nu iti mai folosesc si sa ii implici si pe prietenii sau colegii tai in asta.

E gratis sa adopti un animal. Chiar daca iti va fi greu sa ai grija de el dupa aia. L-am gasit pe Hatz pe strada, sub roata unei masini, cand avea doar 2 saptamani. Era mai mic decat pumnul meu si stiam clar ca nu pot avea grija de un animal, nu am timp, nu sunt in stare. Nimic din toate astea nu a mai contat in momentele alea cand am realizat ca daca nu il iau de acolo 99% sanse sunt sa moara, sa fie lovit si sa sufere.

Si e gratis sa te oferi voluntar sa ii ajuti pe ceilalti cand vezi ca au nevoie si de multe ori tu poate esti singura persoana capabila sau dispusa. E gratis sa iti donezi telefonul vechi pe care nu il mai folosesti unui prieten care si l-a spart si nu mai are cu ce sa isi plateasca.

Si desi poate fi o sabie cu doua taisuri, e gratis sa ii pui pe ceilalti mai presus de nevoile tale uneori. Slabiciunea mea sunt oamenii, cei care merita, si da, te face un om mai bun sa stii si sa fii capabil sa faci asta.

E (aproape) gratis sa donezi cativa euro sa construiesti un spital sau e gratis sa te porti civilizat in trafic.

E gratis sa meditezi. Sa ai zilnic 5-10 minute de meditatie si “vibratie”.

E gratis sa donezi sange. E gratis sa faci mici suprize. e gratis sa scrii cateva cuvinte frumoase. E gratis sa iti spuna un prieten ca nu a mai vazut de mult muntele si tu sa il ajuti sa ajunga acolo.

E gratis sa gatesti pentru cineva si doar sa observi cat se bucura ca ai facut asta pentru el. E gratis sa incurajezi, sa fii sprijin moral, sa asculti sau sa oferi un sfat. E gratis sa observi defectele unui prieten si in loc sa il blamezi pentru ele si sa le scoti acuzator in evidenta, sa il ajuti sa si le cizeleze, sa lucreze la ele, sa il tragi usor de maneca atunci cand le face din nou si sa fii intelegator cu procesul de schimbare prin care trece.

Nu le-am invatat anul asta evident, o traiesc mereu, dar o consider o “lectie” atat de importanta incat nu pot sa nu o scriu 🙂 Cred ca “lectia” este “predata” in fiecare an si este despre a te gândi la ce poți îmbunătăți la tine și cum te poți transforma pentru a deveni cea mai buna varianta a ta. Cred ca este despre a te gândi și la relația ta cu ceilalți, despre a dărui. A dărui fericire sau bucurie celor din jur. Sau a dărui timp celor din jur. Si a avea în fond o inima bună care își dorește sa ajute. Cadourile sunt… un semn de apreciere, nimic mai mult, insa cred ca ceea ce contează cu adevărat este dăruirea pe care ai oferit-o celor din jurul tău. Si cât de mult ai încercat sa participi la a-i face sa se simtă iubiți, apreciați și valorosi și a le face viata mai buna, mai frumoasa, mai ușoară.. Sau măcar la a le aduce un zâmbet pe chip în clipele când nu-l aveau.

………………………..

Iar daca ai ajuns pana aici… poate ca o parte din cuvintele de mai sus au rezonat cu tine.

Sau poate doar ti-a facut placere sa ma citesti 🙂

M-as bucura mult sa imi scrii ce lectii ai invatat tu in anul care a trecut (daca ti le mai amintesti) sau macar ce lucruri ai constientizat de curand! Chiar sunt curioasa! 😀

 

1Comment
  • Andreea
    Posted at 15:24h, 05 iunie Răspunde

    Foarte valoroase lectiile invatate de tine anul trecut dar si in ceilalti ani. Imi place cum gandesti si ca esti intr-un continuu proces de dezvoltare. Pentru un antreprenor la inceput de drum esti o adevarata sursa de inspiratie si de motivatie. Abia astept articolul cu cele 12 carti citite de tine.
    Eu anul trecut am invatat sa am rabdare, sau mai bine zis am invatat ca trebuie sa am rabdare ca sa nu ma frustrez prea mult. La inceput totul mi se parea ca se misca in reluare. La tot pasul poticneli. Apoi greu cu vizibilitatea website-ului. Apoi urmaritul datelor, doar, doar o intra cineva pe website doar pentru ca eu ma holbez la Google Analytics 🙂
    Stiu ca lucrurile bune se construiesc in timp, caramida cu caramida, asa ca si pentru anul acesta imi propun sa am rabdare cu mine si cu business-ul. Sunt convinsa ca perseverenta va da roade.

Post A Comment

ThemeTF Bridge - Creative Multi-Purpose WordPress Theme Download Free